Oferte Alanya all inclusive, reteta pentru o vacanta perfecta!

Istorie, cultura, briza marii si aventura, toate aceste elemente sunt ca la ele acasa in Alanya. Ingredientele pentru o vacanta extraordinara pe care nu o veti uita niciodata pot fi descoperite daca alegeti un pachetde oferte Alanya all inclusive. Desi nu este una dintre cele mai celebre statiuni turistice ale Turciei, Alanya este destinatia perfecta daca doriti sa va bucurati de o atmosfera mai relaxata, intr-un centru cultural adevarat. Muzee, piese de teatru in aer liber si galerii de arta in care veti regasi mozaicuri unicat, toate acestea si mult mai multe va asteapta in Alanya!
Alanya a fost binecuvantata cu un spirit vest-european, aici fiind tinute foarte multe evenimente culturale si artistice care celebreaza istoria si arta continentului European. Restaurante luxoase cu preturi rezonabile se pot intalni la fiecare pas. Puteti chiar sa luati cina la unul dintre Sky barurile din statiune. Puteti trai momente de neuitat chiar in portul statiunii, aici foarte multe cafenele si restaurante dispun de terase pe care puteti servi o cafea urmarind vase de croaziera si yachturi de lux ancorand in port.
Alanya este una dintre statiunile turcesti mai linistite fiind orientata catre turistii care vor sa adopte un ritm mai lent si relaxat in vacanta lor. Desigur, daca doriti si putina aventura, localnicii va pot pune la dispozitie ATV-uri, Jeep-uri si chiar motociclete de enduro pentru a putea sa va distrati in inprejurimile statiunii.  Pasionatii de sporturi nautice pot inchiria diferite ambarcatiuni pentru o aventura in largul marii, iar cei care aprecieaza pescuitul pot chiar sa petreaca o zi intreaga pe un vas special conceput pentru astfel de activitati.
Daca doriti o vacanta luxoasa la un pret care sa nu va goleasca buzunarul atunci cautati oferte Alanya all inclusive! Veti descoperi adevarata definitie a relaxarii si veti putea sa aveti in sfarsit vacanta la care visati!

Sunt obsedat, dar ma tratez !!!

„You’ve got an obssesion, baby !”. Asa, si ? Cine n-are ? Cine poate sa afirme ca nu exista nimic care sa-l macine la modul obsesiv ? Acum un lucru-i sigur : obsesiile astea sunt ca si posesorii lor, de mai multe feluri si diferite inclusiv ca intensitate. Procentual, femeile sunt parca mai putin afectate de obsesii. Asa percep eu. Ca numeric, sunt mai putine. Obsesia cere concentrare, focusare, unidirectionalitate pe subiectul ei iar femeile fac in general parada cu atentia lor distributiva. Posibil sa ma-nsel. Si gradul in care sunt stapanite, inrobite, devastate de aceste obsesii este unul mai scazut, mai domol, mai suportabil. Din punctul asta de vedere (si e printre putinele), femeia este educabila, dresabila si pot fi facuti cu usurinta pasi spre vindecare ajungandu-se chiar la performanta de-a te putea plimba cu ea pe aleile unui parc ca si cand ar fi vorba de un om normal, cu toate tiglele pe casa. Barbatii insa… Eeeeiii…, dragii mosului, aici discutia ii lunga tare. Barbatul obsedat traieste practic pentru a-si hrani obsesia. E ca-n penibilitatile alea de filme horror in care cate unul are-n burta o aratare din aia ingrozitoare care arata-asaaa … cam ca un penis cu ochi bulbucati si dantura ingalbenita, cariata si care rage cumplit ori de cate ori ii iese aluia din burta. Obsesia va fi deci pe vecie parte din el, il va controla, il va manipula. Barbatul obsedat, in punctul culminant in care devine 99% obsesie si doar 1% animal biped, este usor de recunoscut : transpira abundent, privirea-i e pierduta, sugestiv-sticloasa, fata constipat-congestionata, miscari sacadate ca intr-un dans al unui trib de canibali care tocmai ce a vanat o bunaciune cu craci de unu si douazeci, discurs si exprimare mai mult latrate intr-un mozaic de cuvinte tocit de comune si onomatopee de caverna mezozoica. Femeile care au fost binecuvantate de bunul Dumnezeu sa poarte crucea con vietuirii cu un microbist pot adauga descrierii de mai sus si alte componente lejer observabile atunci cand cate-un bou rateaza singur cu un hectar de poarta goala-n fata. Obsesiile barbatilor sunt pe cat de puternice, pe-atat de variate si consistente numeric. Am certitudinea ca orice barbat isi poate face rost de o obsesie proprie, originala, total diferita de a celorlalti 3 miliarde si jumate de barbati ce populeaza coclaurii planetei. Dar nu se merita fiindca exista obsesii deja consacrate la care toata lumea se pricepe si pe marginea carora se si poate dialoga vreme de minim 10 beri : pe langa fotbalul cel de toate zilele, mai sunt femeile , politica, masinile, pescuitul s.a. Eu insa sigur ca nu puteam sa ma alatur vulgului si sa am obsesii comune cu “normalii”. Si uite-asa, din marea masa, din multitudinea si varietatea ofertelor de pe piata, eu am ales sa fiu obsedat de faptul ca … voi muri tanar. Si asta nu de ieri de azi ci toooocmai din zilele in care chiar eram foarte tanar si-n care dac-as fi dat coltul chiar erau o mie si unu de lucruri pe care nici macar nu apucasem sa le bifez. Acum, aflat la o a doua tinerete ( ) mai sunt suficiente lucruri pe care mi-as dori sa le pot face. Unele sunt clar trecute la capitolul “vise, taica, vise…” sau „cand o zbura porcul”, altele, desi nu le-am facut, nici nu sunt foarte importante fiindca e logic ca de-ar fi fost, le-as fi facut. Deci, am facut destule, mai multe decat altii in 5 vieti asa ca ma pot declara satisfacut. Si totusi obsesia ca voi muri tanar nu a disparut. Pe de o parte-i bine. De fapt ar fi doua aspecte pozitive. 1. Te obisnuiesti sa te gindesti la fiecare clipa ca la una cu care nu te vei mai intalni, traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ult ima. Fiindca, helaaaauuu !!!, se presupune ca vei muri curand, nu ? 2. Daca tot traiesti apasat de grija ca o vei mierli tanar, chiar daca anii se astern peste tine, esti obligat sa ramai tanar. “Forever young“. Ca doar nu vrei sa-ti enervezi obsesia, nu ? Dar pe de alta parte chestia asta iti ucide practic planurile pe termen lung. Refuzi sa “vezi” mai mult de-un an. Daca indraznesti sa-ti desfasori cearceaful planurilor pentru o perioada de mai mult de 5 ani, deja e semn c-ai luat-o razna. Pana la urma insa nici asta nu-i tocmai de rau. Fiindca in zilele astea in care toata lumea in frunte cu onor clasa politica pare sa n-aiba alta treaba decat sa-ti strice tie planurile, e pierdere de vreme sa ai proiecte de viitor pe termen lung. Si cam atat. Daca ar fi sa mai mentionez ceva in apararea mea, apai asta e lucrul care, vis-a-vis de obsesia proprietate personala, e musai sa fie spus pentru a nu fi pe nedrept inclus in randul tulburatilor psihici : vorbim desp re o simpla obsesie si nu de o fobie. Desi inrudite, obsesia-i un pic mai dragalasa, iti vine s-o si pupi cateodata, si nu te tortureaza si te face sa te scapi pe tine in noptile cu luna plina asa cum au prostul obiceiul fobiile. Dar voi, obsedatelor si obsedatilor, aveti obsesii care merita bagate-n seama ?